Sasaki: Pana acum, la varsta de 77 de ani, am intalnit numeroase persoane, dar daca ar fi sa rezum intalnirea mea cu O-Sensei intr-o singura propozitie, as zice ca m-am indragostit de chipul lui.
Ce varsta aveati cand l-ati intalnit pe Ueshiba Kaiso?
Era anul 29 Showa (1954), deci aveam 26 de ani. Cam pe atunci am vazut o demonstratie de Aikido la Ministerul Apararii. Pe atunci Ministerul Apararii (防衛庁) se numea Fortele de Securitate Nationala (保安隊). "Ce este Aikido?" m-am intrebat, in timp ce urmaream demonstratia. Parea un dans. Cu toate astea, m-am dus acolo atunci cand unul din instructorii care demonstra m-a chemat la el, si a dat cu mine de pamant imediat. Cred ca era vorba de Kote-gaeshi, daca stau acum sa ma gandesc. M-am gandit, "Cum m-a aruncat? Nu inteleg..." Apoi, cand am auzit ca in Aikido nu exista competitie, m-am gandit, "Fara competitii? E ridicol!" Cu astfel de intrebari in minte m-am dus la Hombu Dojo. O-Sensei era acolo. Aceea a fost prima noastra intalnire. Imi aduc aminte ca am ramas consternat de chipul lui: "Ce faţă extraordinara!" M-am indragostit de felul sau de a fi, de vechi razboinic, si de infatisarea lui de eremit din munti.
Deci ati inceput practica Aikido din trei motive: ati fost aruncat fara sa intelegeti cum, erati contrariat de faptul ca nu exista competitii, si apoi v-a coplesit infatisarea de ascet a Fondatorului?
Da, asa este. Daca traiai in prezenta lui O-Sensei deveneai constient de multe lucruri de natura spirituala.
Ati devenit uchi-deshi imediat?
Traiam in afara dojo-ului, dar caram bagajele lui O-Sensei si calatoream cu el. Asta pentru ca ma ocupam in general de tot ce tinea de temple si altare.
Sensei, acum sunteti preot Shinto, erati si atunci? (Sasaki Shihan este preotul principal al Yamakage Shinto Kami-fukuoka Saigu / 山蔭神道上福岡斎宮宮司).
Nu, pe atunci nu ma ocupam de asta. Mult mai tarziu am devenit preot.
Atunci de ce credeti ca va lua Fondatorul cu el de fiecare data cand era vorba de mers in pelerinaje?
E un mister. Nici eu nu stiu prea bine de ce facea asta, dar atunci cand mergea la temple prin tara intotdeauna ma lua cu el.
Aveati o propensiune pentru Budo inca inainte de a incepe practica Aikido?
Nu faceam nimic din ce se poate numi "Budo". In timpul razboiului am invatat Sumo, Juken (baioneta) si Kendo la fel ca toti ceilalti, dar nu am practicat nici o forma de Budo la modul serios. Doar Aikido.
De ce credeti ca ati ales Aikido?
Cum spuneam anterior, m-am indragostit de chipul lui O-Sensei. Faţa unui sihastru din munti. Si daca eram femeie cred ca ma indragosteam de faţa lui (rade). Avem un calendar pe care scrie 道心行 ("cale" "spirit" "fapta") - calea pe care te afli pleaca de la spiritul tau, spiritul se manifesta prin fapte, iar faptele tale se reflecta pe faţa ta. Faţa este poarta catre sufletul si spiritul unei persoane.
Vreti sa spunei ca spiritul unei persoane se reflecta pe fata ei.
A: Desigur. Unii spun ca umanitatea se regaseste in spiritul, nu pe fata unei persoane. Dar trasaturile noastre se schimba in functie de spiritul si starea noastra interioara, deci pielea pana la urma nu e doar piele, reflecta interioritatea noastra. Dintr-o privire iti poti face o imagine despre spiritul unei persoane. In acest sens spuneam ca m-am inamorat de faţa lui O-Sensei. Spuneti si dv., nu e fata unui pustnic din munti?
Cam ce varsta avea Fondatorul pe atunci?
Cred ca avea cam 70 de ani.
V-a marcat din prima clipa infatisarea sa?
Uitati-va la o imagine cu O-Sensei! Nu credeti ca este extraordinara?
Sincer sa fiu, imi da impresia unei persoane desprinse de realitate.
Vedeti? Este un Kami-sama (divinitate Şinto). Intr-o zi, cand eram la dojo, O-Sensei a spus "Vad in statia Shinjuku o persoana care a venit sa viziteze Hombu Dojo. Va ajunge aici in 10-15 minute.” Ne indoiam bineinteles de acest lucru, dar pana la urma o astfel de persoana isi facea aparitia.
Aveti idee ce se intampla?
Da, am - era clarvazator. Alteori citea mintile unei persoane, sau purifica atmosfera si imprastia spiritele malefice.
Sunt multe istorioare despre Fondator. Se spune ca avea puteri suprasenzoriale. Povestile pe care le-am auzit despre O-Sensei au devenit legenda, dar cum era in realitate?
Exact asa. Deoarece fiintele umane sunt odraslele zeilor, prin Shugyo poti ajunge la o astfel de conditie supraumana. Si Nakamura Tempu Sensei era asa. Imi putea spune exact cati bani am in portofel, pana la numarul exact de bancnote si monezi. El putea prevedea de asemenea cine avea sa moara, si cand. Dar nu spunea niciodata acest lucru persoanei in cauza.
Sasaki Sensei, in timpul acestui interviu am avut senzatia ca ati fost un copil cam neastamparat? Cand ati auzit ca Aikido este o forma de "Budo a armoniei", sau ca nu sunt permise competiile, cred ca ati avut o reactie de genul "Daca nu incerci, nu vei stii niciodata!"
Ma intelegeti foarte bine, sunteti clarvazator cumva? (rade) Cand eram in ultimul an al scolii primare, nu era neastamparat, imi placeau avioanele. De aceea, de cand eram copil mi-am dorit sa devin membru al Unitatilor de Atac Speciale (*特攻隊 - fortele de aparare folosite la misiuni sinucigase, precum pilotii kamikaze).
Asa erau vremurile pe atunci, nu-i asa?
Era in miezul razboiului. M-am nascut in anul 4 din Showa (1929), fac deci parte din prima generatie nascuta in Showa (昭和一桁), despre care s-a spus ca nu au avut copilarie. De cand m-am nascut, totul in jur nu era decat razboi-razboi-razboi, iar dupa razboi nu era decat scormonit-dupa-hrana, scormonit-dupa-hrana.
Daca tot veni vorba, ne puteti spune ceva despre armata din timpul razboiului...?
Voiam sa devin un membru al Unitatilor de Atac Speciale, asa ca am dat un examen pentru admiterea la Younen Gakko (幼年学校 - un liceu dedicat antrenamentului ofitierilor militari), dar nu am fost admis. Pana la urma am fost selectat si trimis la Nagoya.
Unde in Nagoya erau trimisi cei selectati?
Am fost trimisi sa construim avioane la fabrica Mitsubishi pt industrie grea (三菱重工) din Nagoya. Eu doream sa devin membru al Unitatilor de Atac Speciale, dar am reusit cel putin sa particip la constructia avioanelor.
Ce varsta aveati pe atunci?
14 ani. Eram copil, asa ca am mers entuziasmat, gandindu-ma ca voi putea construi candva avioane intregi, dar pana la urma nu am facut decat suruburi (rade). In timp ce faceam asta, razboiul s-a sfarsit.
Asadar a existat un hiat intre sfarsitul razboiului si intalnirea cu O-Sensei. Ce ati facut in acel timp?
Pe atunci, ca si acum, imi placea tamplaria. Nu e un sentiment placut, sa faci schita unui lucru si apoi sa il construiesti cu mainile tale? Chiar si acum sunt o serie intreaga de lucruri ici si colo pe care le-am facut cu mana mea.
Chiar asa?
In timp ce faceam tamplarie mi-am pierdut vederea la ochiul stang, atunci cand un cui a zburat accidental. Acum, cand ma prezint, spun de obicei: "Mi-am pierdut vederea la ochiul stang printr-un accident ('jiko'), asta e o prezentare in toata regula!” ('jiko shokai'). (rade)
Si ce varsta aveati cand s-a intamplat acest lucru?
Aveam 19 ani, imediat dupa sfarsitul razboiului. Pe atunci am fost nevoit sa fac tot felul de lucruri ca sa supravietuiesc. Am avut pe mana un anticariat, apoi am adus hartie la Tokyo de la tara etc. Am facut ceva bani in acest fel, pe vremea aceea nu prea se gasea hartie de nici un fel. Tocmai se puneau bazele noului sistem de educatie gimnaziala, asa ca am vopsit table si am vandut orez pe piata neagra. Nu scrie asta! (rade)
Toata lumea facea asta pe atunci, nu-i asa?
Chiar si acum, cand trebuie sa tin vreo conferinta, originile acesteia sunt in acele zile cand mergeam pe strada pentru a vinde ceva. Eram ca vagabondul Tora-san in filmul "Otoko wa Tsurai yo". Cand vindeam carti pe strada in Ueno, strigam: "Poftiti va rog, nu va sfiiti - o carte de referinta pentru studenti - leacuri pentru cei cu vederea slaba - un cadou pentru viata de veci a bunicului sau bunicii" - exista o tonalitate speciala pentru fiecare caz in parte. E greu sa opresti pe cineva pe strada pentru a-i vinde ceva. Trebuie sa iti notezi exact ce vrei sa spui, iar apoi sa memorezi totul pe dinafara. La inceput a fost un chin, dar dupa ce m-am obisnuit a inceput sa imi placa. Apoi am intrat in Rezerva Politiei Nationale (警察予備隊). Era anul 25 Showa (1950).
Rezerva Politiei Nationale e predecesoarea Fortelor de Aparare (自衛隊)?
Exact. Nu puteai intra in Rezerva daca iti lipsea un ochi, dar m-am gandit ca intr-un fel o sa ma descurc eu, si apoi am trisat la examen.
E un miracol ca nu ati fost descoperit! (rade) Cati ani ati fost in Rezerva Politiei Nationale?
Doi. M-am inscris pentru ca dupa doi ani puteai primi un salariu de 60,000 yen daca plecai. Erau multi bani la vremea aceea. Cu acesti bani am intrat la Universitatea Centrala (Chuo). La Universitatea Chuo am fost admis la departamentul pentru studii economice, iar apoi pentru absolvire la departamentul de drept. Omul devine ceea ce gandeste. Desi imi lipsea un ochi, am intrat totusi in Rezerva Nationala de Politie; mai apoi, desi nu vorbeam engleza, am fost totusi admis la universitate. Oricine poate construi o casa, daca are bani. Dar e mai interesat sa o construiesti daca nu ai bani.
Dupa ce ati terminat studiile in cadrul departamentului de drept, nu v-ati dorit sa profesati in domeniu?
Voiam sa devin avocat. Apoi m-am gandit sa intru in politica. Cam pe atunci Sempai-ul cu care traiam a murit in urma unui atac de cord. Ma intreb daca putem numi asta soarta? Destin? Atunci am inceput sa ma intreb: "Care e sensul vietii?"
Ce varsta aveati pe atunci?
30 de ani. Acel eveniment a fost un punct de cotitura in viata mea. Cam pe atunci am pus bazele unei scoli pentru spioni si al unei organizatii teroriste.
Era o miscare subversiva impotriva guvernului?
Ei bine... multe s-au intamplat pe atunci. M-am gandit ca pentru binele tarii n-ar fi rau sa formez o scoala de spioni, dar am fost descoperiti de CIA si am fugit in munti. Am fost divulgati printr-un articol in revista americana Times, intitulat "Spionii Japoniei".
Incredibil! Ati practicat si Aikido in aceasta perioada?
Mai mult ca un hobby.
Nu erati ocupat cu caratul bagajelor Fondatorului?
Caratul bagajelor a inceput dupa ce am devenit Shihan!
Fondatorul era constient ca ati pus bazele unei astfel de scoli pentru spioni?
N-am nici o idee. Daca aparea vreun raport, era imediat infirmat. (rade) Era un secret in interiorul altui secret! In vreme ce ma ocupam de astfel de lucruri, Sempai-ul meu a murit, iar eu am inceput sa ma gandesc: "Care e sensul vietii?" Apoi am petrecut cateva luni de zile in munti, stand sub cascade citind carti despre budism, si am inceput sa ma intreb: "Ce este moartea?" In acele imprejurari l-am intalnit pe Nakamura Tempu sensei. Acesta mi-a dat un nou elan, m-a impulsionat pozitiv. Tempu Sensei mi-a spus: "Practica Budo. Fara un antrenament in Budo, acolo unde viata si moartea sunt decise intr-o singura clipa, nu vei ajunge sa apreciezi cu adevarat faptul de a fi viu. Cunosc o arta martiala interesanta. Se numeste Aikido." Cand i-am zis ca practicam deja Aikido, a raspuns: “Antreneaza-te mai intens." Abia atunci a inceput cu adevarat odiseea mea in Aikido. Tempu sensei si O-Sensei nu s-au intalnit niciodata, dar elevii lor se plimbau in permanenta de la unul la celalalt.
In ce an ati inceput sa carati bagajele lui O-Sensei?
Mai coprect ar fi sa spunem ca l-am insotit indeaproape cu ceilalti Uchideshi, vreme de sase ani. In aceste imprejurari am devenit foarte apropiat de O-Sensei. Cu toate astea, pana la sfarsit el credea ca eu sunt cinevea de la Ministerul Apararii, nu de la Hombu Dojo. (rasete)
Chiar asa? Ne puteti povesti vreo patanie care a lasat o impresie deosebita asupra dv.?
Cand mergeam cu trenul cu O-Sensei si ii cedam locul, se enerva si spunea "Nu ma trata ca pe o mosneag!", dar daca nu ii dadeam locul meu, iarasi se enerva. Cel mai bine dispus era atunci cand mergeam cu un tren aglomerat si il facea pe vreun tanar insolent sa se ridice si sa ii cedeze locul. (rade)
Am auzit multe istorioare cu O-Sensei, dar pe asta inca nu!
O-Sensei putea fi nostim uneori! La demonstratia de la Hibiya Kokkaido am calcat pe centura lui O-Sensei, i sau desprins pliurile de la hakama, iar el a explodat "Hei, ce faci? O sa ma certe nevasta!" si toata sala a izbucnit in ras.
Poate ca are legatura si cu pesonalitatea dv. In alta ordine de idei, ce v-a uimit in prezenta lui? Ce vi se parea extraordinar sau neobisnuit?
Tot timpul era asa! Un asemenea incident a fost cel in care s-a ferit de gloante. Nu am vazut asta cu ochii mei, dar am auzit relatarea direct de la O-Sensei de multe ori. Dar el a mai spus: “Nepotii imi iau ochelarii. Desi ma pot feri de gloante, nu ma pot feri de nepoti!" Un adult are intentia de a ucide inainte de a trage spre tine, iar aceasta intentie devine o sfera alba care zboara spre tine. Inainte de a te impusca un adult are intentia de a trage, nu-i asa? Aceasta intentie devine o sfera alba ce zboara spre tine, pe care O-Sensei o putea percepe la nivel spiritual. El spunea ca glontul propriu-zis urma abia dupa aceea, deci era posibil sa te feresti. Dar el spunea "Nepotii mei fac asta inconstient, deci nu ma pot feri". In fine, aceasta este teoria, nu stiu daca e chiar adevarat sau nu. (rade)
Are there any episodes that you experienced firsthand that left an impression on you?
Cred ca va referiti la episodul cu Hiroshi Arakawa, jucatorul profesionist de baseball. Cand Arakawa a venit la dojo si eu l-am prezentat, "Sensei, acesta este Arakawa-sensei, celebru in baseball", O-Sensei a intrebat, "Ah, la care se da foc!" La care am replicat, "Sensei, aceea este O-Kyu" (moxibustie, spre deosebire de "yakyu" - baseball). De vreme ce O-Sensei nu stia ce este jocul de baseball, i-am explicat: "Tii in mana o bata si lovesti mingile care sunt aruncate spre tine". O-Sensei a raspuns, "Pentru asa ceva de ce nu tai pur si simplu cu o sabie japoneza?" - O-Sensei nu prea intelegea rostul jocului (rade).
Sensei, cand va aud parca ascult Rakugo (*落語, "cuvinte cazute" - povesti comice traditional japoneze).
Da? (rade) In fine, pana la urma Arakawa a pus ochii pe bokken-ul tinut de O-Sensei si a incercat sa-l loveasca din lateral. In acel moment O-Sensei s-a umplut cu energie Ki si Arakawa si bata lui au fost aruncati cat colo. Arakawa a mai fost aruncat de vreo doua ori in acest fel, dupa care a depus cerere pentru a deveni practicant de Aikido.
Extraordinar!
Am incercat si noi sa facem la fel. Ne gandeam ca trebuie sa rasucesti cumva bokkenul atunci cand era lovit de bata de baseball, dar nu am putut face la fel.
Deci nu e vorba doar de tehnica, ci de ceva mai mult.
Cand venea vorba de tehnica, metoda de predare a lui O-Sensei era extrem de simpla. Nu preda decat Ikkyo, Irimi-nage si Shiho-nage. In vechiul Dojo obisnuia sa traga o draperie neagra, pentru ca nimeni din afara sa nu poata vedea, si oferea lectii particulare presedintilor de companii. In banii de azi ar veni cam 200,000 yen. Era intr-adevar foarte scump.
Le preda tehnici secrete sau ceva special?
Am fost cu el, si am putut vedea cu ochii mei, facea aceleasi tehnici de care am vorbit anterior - Ikkyo, Irimi-nage si Shiho-nage. Mai tarziu, cand l-am intrebat "E bine asa?" a raspuns "Esti idiot? Astea sunt secretele!" Cred ca in general lua doar mai multi bani de la cei mai avuti, si mai putini de la cei care nu erau asa instariti.
Sensei, dv. la ce va ganditi cand predati Aikido?
Cred ca miscarea din Aikido e o spirala. Nu un cerc, ci o spirala. Din acest motiv, poate fi mica sau foarte mare, fara limite. Mai degraba decat simplul fapt de a maiestri tehnica, cred ca important este sa iti unifici mintea, respiratia si corpul atunci cand te misti. Daca te rezumi doar la tehnica atunci cand predai Aikido si te pierzi in detalii, intr-o situatie reala vei ranit. Ceea ce poti exprima instantaneu prin corp, atunci cand arunci prin Ikkyo, Shiho-nage, sau intrand cu Irimi, folosind tot corpul - asta e tot ce conteaza. Din acest motiv putem spune ca aceste lucrurisunt secretul Aikido. Iar fundamentul acestor tehnici este miscarea in spirala. Asta, si proiectarea frumoasa prin conexiunea dintre In si Yo. Intreaga miscare din Aikido se regaseste in In si Yo. Nu vorbesc despre asta la un mod pur teoretic! Acesta este principiul universului insusi.
Desigur, putem observa raportul dintre In si Yo in miscarile Aikido - lupta fara lupta, proiectarea si receptarea.
Mai mult decat atat, postura corecta si pozitionarea sunt decisive in Budo. Ca vorbim despre lucruri insemnante intre Cer si Pamant, despre maruntisurile unei gospodarii sau despre cum conduci o afacere - toate aceste aspecte legate de relatiile interumane se rezuma la postura si distanta corecte.
Fondatorul v-a vorbit despre aceste lucruri?
O-Sensei a vorbit despre multe lucruri. Cu toate astea, sunt lucruri pe care pe atunci nu le-am inteles, le inteleg insa acum. Indiferent ce se intampla in viata, indiferent cat de puternic esti la Dojo, intr-o buna zi se va intampla ceva care te va deprima si imobiliza, mental si fizic, si te vei simti neputincios. Budo, Zen, Calea Ceaiului, toate acestea au menirea de a induce un spirit de neclintit (不動心 / "fudoshin"). Mi-am spus, "Daca esti suprins de un lucru, e deja prea tarziu" si mi-am sadit acest aspect in subconstient pentru cele mai marunte lucruri, asa incat atunci cand se intampla ceva cu adevarat important, sa pot ramane calm. Scopul fiintelor umane este maiestria, iar scopul vietii este acela de a ne perfectiona caracterul. Aiki-jutsu inseamna sa iti conditionezi corpul cu o forta vie, vibranta, sa zidesti oameni care vor putea fi de folos lumii in care traim. Aikido inseamna cladirea unui asemenea caracter, dincolo de competitivitatea vechiului Bujutsu. O-Sensei ii certa pe cei care dadeau cu piciorul, numind asta un lucru "murdar". Cred ca esenta culturii japoneze este frumosul, dincolo de bine si de rau.
Traiam in afara dojo-ului, dar caram bagajele lui O-Sensei si calatoream cu el. Asta pentru ca ma ocupam in general de tot ce tinea de temple si altare.
Sensei, acum sunteti preot Shinto, erati si atunci? (Sasaki Shihan este preotul principal al Yamakage Shinto Kami-fukuoka Saigu / 山蔭神道上福岡斎宮宮司).
Nu, pe atunci nu ma ocupam de asta. Mult mai tarziu am devenit preot.
Atunci de ce credeti ca va lua Fondatorul cu el de fiecare data cand era vorba de mers in pelerinaje?
E un mister. Nici eu nu stiu prea bine de ce facea asta, dar atunci cand mergea la temple prin tara intotdeauna ma lua cu el.
Aveati o propensiune pentru Budo inca inainte de a incepe practica Aikido?
Nu faceam nimic din ce se poate numi "Budo". In timpul razboiului am invatat Sumo, Juken (baioneta) si Kendo la fel ca toti ceilalti, dar nu am practicat nici o forma de Budo la modul serios. Doar Aikido.
De ce credeti ca ati ales Aikido?
Cum spuneam anterior, m-am indragostit de chipul lui O-Sensei. Faţa unui sihastru din munti. Si daca eram femeie cred ca ma indragosteam de faţa lui (rade). Avem un calendar pe care scrie 道心行 ("cale" "spirit" "fapta") - calea pe care te afli pleaca de la spiritul tau, spiritul se manifesta prin fapte, iar faptele tale se reflecta pe faţa ta. Faţa este poarta catre sufletul si spiritul unei persoane.
Vreti sa spunei ca spiritul unei persoane se reflecta pe fata ei.
A: Desigur. Unii spun ca umanitatea se regaseste in spiritul, nu pe fata unei persoane. Dar trasaturile noastre se schimba in functie de spiritul si starea noastra interioara, deci pielea pana la urma nu e doar piele, reflecta interioritatea noastra. Dintr-o privire iti poti face o imagine despre spiritul unei persoane. In acest sens spuneam ca m-am inamorat de faţa lui O-Sensei. Spuneti si dv., nu e fata unui pustnic din munti?
Cam ce varsta avea Fondatorul pe atunci?
Cred ca avea cam 70 de ani.
V-a marcat din prima clipa infatisarea sa?
Uitati-va la o imagine cu O-Sensei! Nu credeti ca este extraordinara?
Sincer sa fiu, imi da impresia unei persoane desprinse de realitate.
Vedeti? Este un Kami-sama (divinitate Şinto). Intr-o zi, cand eram la dojo, O-Sensei a spus "Vad in statia Shinjuku o persoana care a venit sa viziteze Hombu Dojo. Va ajunge aici in 10-15 minute.” Ne indoiam bineinteles de acest lucru, dar pana la urma o astfel de persoana isi facea aparitia.
Aveti idee ce se intampla?
Da, am - era clarvazator. Alteori citea mintile unei persoane, sau purifica atmosfera si imprastia spiritele malefice.
Sunt multe istorioare despre Fondator. Se spune ca avea puteri suprasenzoriale. Povestile pe care le-am auzit despre O-Sensei au devenit legenda, dar cum era in realitate?
Exact asa. Deoarece fiintele umane sunt odraslele zeilor, prin Shugyo poti ajunge la o astfel de conditie supraumana. Si Nakamura Tempu Sensei era asa. Imi putea spune exact cati bani am in portofel, pana la numarul exact de bancnote si monezi. El putea prevedea de asemenea cine avea sa moara, si cand. Dar nu spunea niciodata acest lucru persoanei in cauza.
Sasaki Sensei, in timpul acestui interviu am avut senzatia ca ati fost un copil cam neastamparat? Cand ati auzit ca Aikido este o forma de "Budo a armoniei", sau ca nu sunt permise competiile, cred ca ati avut o reactie de genul "Daca nu incerci, nu vei stii niciodata!"
Ma intelegeti foarte bine, sunteti clarvazator cumva? (rade) Cand eram in ultimul an al scolii primare, nu era neastamparat, imi placeau avioanele. De aceea, de cand eram copil mi-am dorit sa devin membru al Unitatilor de Atac Speciale (*特攻隊 - fortele de aparare folosite la misiuni sinucigase, precum pilotii kamikaze).
Asa erau vremurile pe atunci, nu-i asa?
Era in miezul razboiului. M-am nascut in anul 4 din Showa (1929), fac deci parte din prima generatie nascuta in Showa (昭和一桁), despre care s-a spus ca nu au avut copilarie. De cand m-am nascut, totul in jur nu era decat razboi-razboi-razboi, iar dupa razboi nu era decat scormonit-dupa-hrana, scormonit-dupa-hrana.
Daca tot veni vorba, ne puteti spune ceva despre armata din timpul razboiului...?
Voiam sa devin un membru al Unitatilor de Atac Speciale, asa ca am dat un examen pentru admiterea la Younen Gakko (幼年学校 - un liceu dedicat antrenamentului ofitierilor militari), dar nu am fost admis. Pana la urma am fost selectat si trimis la Nagoya.
Unde in Nagoya erau trimisi cei selectati?
Am fost trimisi sa construim avioane la fabrica Mitsubishi pt industrie grea (三菱重工) din Nagoya. Eu doream sa devin membru al Unitatilor de Atac Speciale, dar am reusit cel putin sa particip la constructia avioanelor.
Ce varsta aveati pe atunci?
14 ani. Eram copil, asa ca am mers entuziasmat, gandindu-ma ca voi putea construi candva avioane intregi, dar pana la urma nu am facut decat suruburi (rade). In timp ce faceam asta, razboiul s-a sfarsit.
Asadar a existat un hiat intre sfarsitul razboiului si intalnirea cu O-Sensei. Ce ati facut in acel timp?
Pe atunci, ca si acum, imi placea tamplaria. Nu e un sentiment placut, sa faci schita unui lucru si apoi sa il construiesti cu mainile tale? Chiar si acum sunt o serie intreaga de lucruri ici si colo pe care le-am facut cu mana mea.
Chiar asa?
In timp ce faceam tamplarie mi-am pierdut vederea la ochiul stang, atunci cand un cui a zburat accidental. Acum, cand ma prezint, spun de obicei: "Mi-am pierdut vederea la ochiul stang printr-un accident ('jiko'), asta e o prezentare in toata regula!” ('jiko shokai'). (rade)
Si ce varsta aveati cand s-a intamplat acest lucru?
Aveam 19 ani, imediat dupa sfarsitul razboiului. Pe atunci am fost nevoit sa fac tot felul de lucruri ca sa supravietuiesc. Am avut pe mana un anticariat, apoi am adus hartie la Tokyo de la tara etc. Am facut ceva bani in acest fel, pe vremea aceea nu prea se gasea hartie de nici un fel. Tocmai se puneau bazele noului sistem de educatie gimnaziala, asa ca am vopsit table si am vandut orez pe piata neagra. Nu scrie asta! (rade)
Toata lumea facea asta pe atunci, nu-i asa?
Chiar si acum, cand trebuie sa tin vreo conferinta, originile acesteia sunt in acele zile cand mergeam pe strada pentru a vinde ceva. Eram ca vagabondul Tora-san in filmul "Otoko wa Tsurai yo". Cand vindeam carti pe strada in Ueno, strigam: "Poftiti va rog, nu va sfiiti - o carte de referinta pentru studenti - leacuri pentru cei cu vederea slaba - un cadou pentru viata de veci a bunicului sau bunicii" - exista o tonalitate speciala pentru fiecare caz in parte. E greu sa opresti pe cineva pe strada pentru a-i vinde ceva. Trebuie sa iti notezi exact ce vrei sa spui, iar apoi sa memorezi totul pe dinafara. La inceput a fost un chin, dar dupa ce m-am obisnuit a inceput sa imi placa. Apoi am intrat in Rezerva Politiei Nationale (警察予備隊). Era anul 25 Showa (1950).
Rezerva Politiei Nationale e predecesoarea Fortelor de Aparare (自衛隊)?
Exact. Nu puteai intra in Rezerva daca iti lipsea un ochi, dar m-am gandit ca intr-un fel o sa ma descurc eu, si apoi am trisat la examen.
E un miracol ca nu ati fost descoperit! (rade) Cati ani ati fost in Rezerva Politiei Nationale?
Doi. M-am inscris pentru ca dupa doi ani puteai primi un salariu de 60,000 yen daca plecai. Erau multi bani la vremea aceea. Cu acesti bani am intrat la Universitatea Centrala (Chuo). La Universitatea Chuo am fost admis la departamentul pentru studii economice, iar apoi pentru absolvire la departamentul de drept. Omul devine ceea ce gandeste. Desi imi lipsea un ochi, am intrat totusi in Rezerva Nationala de Politie; mai apoi, desi nu vorbeam engleza, am fost totusi admis la universitate. Oricine poate construi o casa, daca are bani. Dar e mai interesat sa o construiesti daca nu ai bani.
Dupa ce ati terminat studiile in cadrul departamentului de drept, nu v-ati dorit sa profesati in domeniu?
Voiam sa devin avocat. Apoi m-am gandit sa intru in politica. Cam pe atunci Sempai-ul cu care traiam a murit in urma unui atac de cord. Ma intreb daca putem numi asta soarta? Destin? Atunci am inceput sa ma intreb: "Care e sensul vietii?"
Ce varsta aveati pe atunci?
30 de ani. Acel eveniment a fost un punct de cotitura in viata mea. Cam pe atunci am pus bazele unei scoli pentru spioni si al unei organizatii teroriste.
Era o miscare subversiva impotriva guvernului?
Ei bine... multe s-au intamplat pe atunci. M-am gandit ca pentru binele tarii n-ar fi rau sa formez o scoala de spioni, dar am fost descoperiti de CIA si am fugit in munti. Am fost divulgati printr-un articol in revista americana Times, intitulat "Spionii Japoniei".
Incredibil! Ati practicat si Aikido in aceasta perioada?
Mai mult ca un hobby.
Nu erati ocupat cu caratul bagajelor Fondatorului?
Caratul bagajelor a inceput dupa ce am devenit Shihan!
Fondatorul era constient ca ati pus bazele unei astfel de scoli pentru spioni?
N-am nici o idee. Daca aparea vreun raport, era imediat infirmat. (rade) Era un secret in interiorul altui secret! In vreme ce ma ocupam de astfel de lucruri, Sempai-ul meu a murit, iar eu am inceput sa ma gandesc: "Care e sensul vietii?" Apoi am petrecut cateva luni de zile in munti, stand sub cascade citind carti despre budism, si am inceput sa ma intreb: "Ce este moartea?" In acele imprejurari l-am intalnit pe Nakamura Tempu sensei. Acesta mi-a dat un nou elan, m-a impulsionat pozitiv. Tempu Sensei mi-a spus: "Practica Budo. Fara un antrenament in Budo, acolo unde viata si moartea sunt decise intr-o singura clipa, nu vei ajunge sa apreciezi cu adevarat faptul de a fi viu. Cunosc o arta martiala interesanta. Se numeste Aikido." Cand i-am zis ca practicam deja Aikido, a raspuns: “Antreneaza-te mai intens." Abia atunci a inceput cu adevarat odiseea mea in Aikido. Tempu sensei si O-Sensei nu s-au intalnit niciodata, dar elevii lor se plimbau in permanenta de la unul la celalalt.
In ce an ati inceput sa carati bagajele lui O-Sensei?
Mai coprect ar fi sa spunem ca l-am insotit indeaproape cu ceilalti Uchideshi, vreme de sase ani. In aceste imprejurari am devenit foarte apropiat de O-Sensei. Cu toate astea, pana la sfarsit el credea ca eu sunt cinevea de la Ministerul Apararii, nu de la Hombu Dojo. (rasete)
Chiar asa? Ne puteti povesti vreo patanie care a lasat o impresie deosebita asupra dv.?
Cand mergeam cu trenul cu O-Sensei si ii cedam locul, se enerva si spunea "Nu ma trata ca pe o mosneag!", dar daca nu ii dadeam locul meu, iarasi se enerva. Cel mai bine dispus era atunci cand mergeam cu un tren aglomerat si il facea pe vreun tanar insolent sa se ridice si sa ii cedeze locul. (rade)
Am auzit multe istorioare cu O-Sensei, dar pe asta inca nu!
O-Sensei putea fi nostim uneori! La demonstratia de la Hibiya Kokkaido am calcat pe centura lui O-Sensei, i sau desprins pliurile de la hakama, iar el a explodat "Hei, ce faci? O sa ma certe nevasta!" si toata sala a izbucnit in ras.
Poate ca are legatura si cu pesonalitatea dv. In alta ordine de idei, ce v-a uimit in prezenta lui? Ce vi se parea extraordinar sau neobisnuit?
Tot timpul era asa! Un asemenea incident a fost cel in care s-a ferit de gloante. Nu am vazut asta cu ochii mei, dar am auzit relatarea direct de la O-Sensei de multe ori. Dar el a mai spus: “Nepotii imi iau ochelarii. Desi ma pot feri de gloante, nu ma pot feri de nepoti!" Un adult are intentia de a ucide inainte de a trage spre tine, iar aceasta intentie devine o sfera alba care zboara spre tine. Inainte de a te impusca un adult are intentia de a trage, nu-i asa? Aceasta intentie devine o sfera alba ce zboara spre tine, pe care O-Sensei o putea percepe la nivel spiritual. El spunea ca glontul propriu-zis urma abia dupa aceea, deci era posibil sa te feresti. Dar el spunea "Nepotii mei fac asta inconstient, deci nu ma pot feri". In fine, aceasta este teoria, nu stiu daca e chiar adevarat sau nu. (rade)
Are there any episodes that you experienced firsthand that left an impression on you?
Cred ca va referiti la episodul cu Hiroshi Arakawa, jucatorul profesionist de baseball. Cand Arakawa a venit la dojo si eu l-am prezentat, "Sensei, acesta este Arakawa-sensei, celebru in baseball", O-Sensei a intrebat, "Ah, la care se da foc!" La care am replicat, "Sensei, aceea este O-Kyu" (moxibustie, spre deosebire de "yakyu" - baseball). De vreme ce O-Sensei nu stia ce este jocul de baseball, i-am explicat: "Tii in mana o bata si lovesti mingile care sunt aruncate spre tine". O-Sensei a raspuns, "Pentru asa ceva de ce nu tai pur si simplu cu o sabie japoneza?" - O-Sensei nu prea intelegea rostul jocului (rade).
Sensei, cand va aud parca ascult Rakugo (*落語, "cuvinte cazute" - povesti comice traditional japoneze).
Da? (rade) In fine, pana la urma Arakawa a pus ochii pe bokken-ul tinut de O-Sensei si a incercat sa-l loveasca din lateral. In acel moment O-Sensei s-a umplut cu energie Ki si Arakawa si bata lui au fost aruncati cat colo. Arakawa a mai fost aruncat de vreo doua ori in acest fel, dupa care a depus cerere pentru a deveni practicant de Aikido.
Extraordinar!
Am incercat si noi sa facem la fel. Ne gandeam ca trebuie sa rasucesti cumva bokkenul atunci cand era lovit de bata de baseball, dar nu am putut face la fel.
Deci nu e vorba doar de tehnica, ci de ceva mai mult.
Cand venea vorba de tehnica, metoda de predare a lui O-Sensei era extrem de simpla. Nu preda decat Ikkyo, Irimi-nage si Shiho-nage. In vechiul Dojo obisnuia sa traga o draperie neagra, pentru ca nimeni din afara sa nu poata vedea, si oferea lectii particulare presedintilor de companii. In banii de azi ar veni cam 200,000 yen. Era intr-adevar foarte scump.
Le preda tehnici secrete sau ceva special?
Am fost cu el, si am putut vedea cu ochii mei, facea aceleasi tehnici de care am vorbit anterior - Ikkyo, Irimi-nage si Shiho-nage. Mai tarziu, cand l-am intrebat "E bine asa?" a raspuns "Esti idiot? Astea sunt secretele!" Cred ca in general lua doar mai multi bani de la cei mai avuti, si mai putini de la cei care nu erau asa instariti.
Sensei, dv. la ce va ganditi cand predati Aikido?
Cred ca miscarea din Aikido e o spirala. Nu un cerc, ci o spirala. Din acest motiv, poate fi mica sau foarte mare, fara limite. Mai degraba decat simplul fapt de a maiestri tehnica, cred ca important este sa iti unifici mintea, respiratia si corpul atunci cand te misti. Daca te rezumi doar la tehnica atunci cand predai Aikido si te pierzi in detalii, intr-o situatie reala vei ranit. Ceea ce poti exprima instantaneu prin corp, atunci cand arunci prin Ikkyo, Shiho-nage, sau intrand cu Irimi, folosind tot corpul - asta e tot ce conteaza. Din acest motiv putem spune ca aceste lucrurisunt secretul Aikido. Iar fundamentul acestor tehnici este miscarea in spirala. Asta, si proiectarea frumoasa prin conexiunea dintre In si Yo. Intreaga miscare din Aikido se regaseste in In si Yo. Nu vorbesc despre asta la un mod pur teoretic! Acesta este principiul universului insusi.
Desigur, putem observa raportul dintre In si Yo in miscarile Aikido - lupta fara lupta, proiectarea si receptarea.
Mai mult decat atat, postura corecta si pozitionarea sunt decisive in Budo. Ca vorbim despre lucruri insemnante intre Cer si Pamant, despre maruntisurile unei gospodarii sau despre cum conduci o afacere - toate aceste aspecte legate de relatiile interumane se rezuma la postura si distanta corecte.
Fondatorul v-a vorbit despre aceste lucruri?
O-Sensei a vorbit despre multe lucruri. Cu toate astea, sunt lucruri pe care pe atunci nu le-am inteles, le inteleg insa acum. Indiferent ce se intampla in viata, indiferent cat de puternic esti la Dojo, intr-o buna zi se va intampla ceva care te va deprima si imobiliza, mental si fizic, si te vei simti neputincios. Budo, Zen, Calea Ceaiului, toate acestea au menirea de a induce un spirit de neclintit (不動心 / "fudoshin"). Mi-am spus, "Daca esti suprins de un lucru, e deja prea tarziu" si mi-am sadit acest aspect in subconstient pentru cele mai marunte lucruri, asa incat atunci cand se intampla ceva cu adevarat important, sa pot ramane calm. Scopul fiintelor umane este maiestria, iar scopul vietii este acela de a ne perfectiona caracterul. Aiki-jutsu inseamna sa iti conditionezi corpul cu o forta vie, vibranta, sa zidesti oameni care vor putea fi de folos lumii in care traim. Aikido inseamna cladirea unui asemenea caracter, dincolo de competitivitatea vechiului Bujutsu. O-Sensei ii certa pe cei care dadeau cu piciorul, numind asta un lucru "murdar". Cred ca esenta culturii japoneze este frumosul, dincolo de bine si de rau.
Interviu publicat in revista
Gekkan Hiden, decembrie 2004
Traducere in engleza de Christopher Li
Si in romana de Daniel Forga
Traducere in engleza de Christopher Li
Si in romana de Daniel Forga
No comments:
Post a Comment