Ai - dragoste, intalnire, reunire, "armonizare"
Ki - abur, "suflet", "spiritul Universului"
Do - cale
"Aikido poate fi sumarizat in felul acesta: Adevarata victorie este asupra sinelui; fie ca acea zi sa vina repede! "Adevarata victorie" inseamna curaj neclintit; "Victoria asupra sinelui" simbolizeaza efortul neobosit si "Fie ca acea zi sa vina repede" reprezinta momentul glorios in prezent (aici si acum)". - Maestrul Morihei Ueshiba
Cuprins:
I)Despre Dojo si Bushido
II)Tinuta si echipament
III)Biografie O Sensei
I
Dojo - Este incaperea in care se practica Aikido, in traducere din japoneza insemnand „locul Caii”, sau „locul iluminarii”. Pe podeaua Dojo-ului se afla saltelele de antrenament, care formeaza tatami (initial, erau saltele japoneze din impletitura de orez, dar in momentul de fata sunt alcatuite din materiale moderne).
Bushido - Calea razboinicului,cod de conduita a unui Samurai(cel care serveste), reguli de etica si politete pentru un aikidoka.
Zarei - salutul din sezut // Ritsurei - salutul din picioare
La pasirea in dojo, executam ritsurei in directia kamiza(peretele cu imaginea lui O Sensei, vom vorbi imediat despre aceasta). O data ajunsi pe tatami, executam zarei tot in directia kamiza. Politicos este sa ne salutam si colegii de antrenament.
"Zi dupa zi antreneaza-te pana la epuizare, rafinandu-ti tehnica: foloseste-l pe cel Unic pentru a-i lovi pe cei Multi! Aceasta este disciplina Razboinicului." - Maestrul Morihei Ueshiba
O negai shimasu - Se foloseste la inceputul sedinţei si inainte de a incepe exersarea cu un partener.Dômo arigatô gozaimashita - este o formula de multumire. Se spune la sfarsitul sedintei
Vocabular !
Hajime : incepeţi (executarea tehnicii/caderii tocmai demonstrata de catre Sensei; se saluta Sensei din zarei, apoi se alege un partener, care la randul lui se saluta "o negai shimasu")
Yame : incetati (de regula, dupa ce Sensei striga Yame, iti saluti partenerul folosing ritsurei si te asezai la marginea tatami )
Hai : da
Mokuso : meditaţie (se spune de catre un singur aikidoka, de regula sempaiul, la inceputul meditatiei).
Sensei ni rei : salut catre sensei (de obicei, dupa finalizarea mediatiilor de la inceputul si sfarsitul antrenamentului)
Ritsu : ridicati-va
Kamiza - Este locul de onoare la dojo-ului, in traducere "acolo unde se aseaza zeii". Pe acest perete se găseşte în general un portret al lui O Sensei, o caligrafie(kanji),un altar shinto sau un aranjament floral traditional, numit ikebana.
II
Ţinuta si echipament
Keiko gi (sau kimono) - este un costum alb din bumbac , asemănător sau identic cu cel de judo (cele de karate trebuie evitate pentru că nu sunt solide, avand densitate mai mica, în aikido existand multe prize de costum). Obi este o centura cu care ne încingem peste kimono.
Zori - papuci traditionali, din impletitura de orez, pentru deplasarile între vestiare şi dojo.
Hakama - pantaloni tradiţionali japonezi, foarte largi, care se îmbracă peste keiko gi. Au şapte pliuri, Yuki (curaj, valoare, bravură), Jin (omenie, bunăvoinţă), Gi (justiţie, dreptate, integritate), Rei (etichetă, politeţe) Makoto (sinceritate, cinste), Chugi (loialitate, devotament), Meiyo (onoare, glorie). Un aikidoka respectabil are toate aceste trasaturi. Portul hakamei este permis numai centurilor negre. Conform regulamentului Fundatiei Romane de Aikido Aikikai, femeile au dreptul să poarte hakama de la 2 Kyu(centura albastra) iar bărbaţii de la 1 Kyu(centura maro). Armele
Sunt:
- tanto - cuţit
- bokken - sabie de lemn
- jo - baston
III
O sensei - Morihei Ueshiba
"Loialitatea si devotamentul conduc la curaj. Curajul conduce la spiritul sacrificiului. Spiritul sacrificiului creaza increderea in puterea dragostei." - Maestrul Morihei Ueshiba
Morihei Ueshiba a fost fondatorul artei martiale japoneze Aikido. Uneori este numit kaiso 開祖 („fondator”), dar de obicei Ōsensei 翁先生 („Marele Învățător”). Scurta biografie (sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Morihei_Ueshiba): S-a născut la 14 decembrie 1883, fiind singurul băiat din cinci copii. Tatăl său era un fermier bogat și membru al Consiliului orășenesc.
A început studiile primare la școala unui templu budist din orașul natal, unde a învățat despre clasicii chinezi și s-a antrenat în forma de meditație numită „vizualizare budistă” (în care subiectul se gândește la o ființă divină și apoi încearcă să se contopească cu această imagine).
La vârsta de 18 ani deschide un magazin de papetărie la Tokio, cu bani primiți de la tatăl său, dar după doar 9 luni s-a întors în orașul natal după ce se îmbolnăvi de beri-beri. În 1902 s-a căsătorit cu Hatsu Itokawa, o rudă îndepărtată, cu care a avut o fiică și trei fii, din care doar unul a apucat maturitatea.
Când a izbucnit Războiul Ruso-Japonez în 1904, Ueshiba a încercat să se înroleze în armată, dar pentru că nu îndeplinea înălțimea minimă (157 cm) cu un centimetru, a fost respins. Ca să-și lungească trupul, se agăța de copaci cu greutăți legate de picioare, reușind în cele din urmă să fie admis.
În 1912 s-a mutat în prefectura Hokkaidō, unde învață daitō-ryū aiki-jutsu.
În anul 1927 se mută cu familia în Tokio și predă aikido.
În 1960 primește „Medalia de Onoare (panglică purpurie)”.
În 1964 primește Ordinul Soarelui Răsare.
În 1968 primește Ordinul Tezaurului Sacru.
În 1969 pe 26 aprilie moare la vârsta de 86 ani.
No comments:
Post a Comment