Aikido Aikikai
Kendo
Kick Boxing
Tae Bo
 |
| Maestrul Morihei Ueshiba |
Aikidō (合気道), este o artă marțială japoneză. Aikidō înseamnă textual „calea armonizării energiei,” fiind artă marțială ce face parte din categoria „internă” a stilurilor de luptă.
A fost fondat de maestrul japonez Morihei Ueshiba (1883-1969) și se bazează pe utilizarea forței adversarului prin aplicare de tehnici articulare și eschive realizate prin tai sabaki (pivotări în arc de cerc).
În aikido se utilizează proiectări, luxări, strangulări și, în mică măsură, lovituri. Aikido își are rădăcinile în jujitsu și tehnicile de luptă cu sabia și sulița utilizate de samurai în Japonia medievală, dar multe dintre tehnicile sale sunt invenția maestrului Ueshiba.
Principiile de non-rezistență, utilizarea forței adversarului cât și emblema artei sugerează legături cu alte stiluri interne, de origine chineză: Taijiquan, Baguazhang și Xingyiquan. Fiind un stil de luptă pur defensiv, Aikido nu organizează și nu participă la competiții. Există în schimb numeroase demonstrații în care măiestria este dovedită cu ajutorul unui uke (atacator).
Principiile de non-rezistență, utilizarea forței adversarului cât și emblema artei sugerează legături cu alte stiluri interne, de origine chineză: Taijiquan, Baguazhang și Xingyiquan. Fiind un stil de luptă pur defensiv, Aikido nu organizează și nu participă la competiții. Există în schimb numeroase demonstrații în care măiestria este dovedită cu ajutorul unui uke (atacator).
Fundația Aikikai este organizația originală pentru arta marțială japoneză Aikido, oficial recunoscută de guvernul japonez în 1940. Este cunoscută și sub denumirea "Aikikai Honbu", sau mai simplu, "Aikikai". Ea însăși se descrie ca "organizația mamă pentru dezvoltarea și popularizarea Aikido-ului în lume".
Aikikai este organizația umbrelă pentru diferite organizații naționale sau de altă natură de Aikido. Sediu central Aikikai Hombu Dojo, este situat în Tokyo, Japonia.
Fundația Română de Aikido Aikikai a fost înființată în 1997 sub denumirea Fundația Musubi. Zece ani mai târziu primește recunoașterea oficială a Fundației Aikikai, Hombu Dojo Tokyo, devenind astfel a doua organizație Aikikai din România.
Kendo
Kendō (剣道?), „calea sabiei”, este arta marțială japoneză a scrimei. Kendō s-a dezvoltat din tehnicile tradiționale japoneze de luptă cu sabia, cunoscute sub denumirea de kenjutsu.
Kendō este o activitate solicitantă fizic și mental care combină valorile solide ale artelor marțiale cu elemente fizice specifice sportului. Practicanții de kendō sunt numiți kendōka (cel care practică kendō) sau kenshi (spadasin).
Kendō se practică de către kendoka purtând o îmbrăcăminte în stil tradițional japonez și o armură pentru protecție numită bogu. Ca arme se folosește unul (sau două) shinai. Kendō poate fi privit ca stilul japonez de scrimă, însă el diferă foarte mult de scrima europeană prin mișcările sau tehnicile folosite. Acest lucru se datorează faptului că sabia folosită este diferită, la fel cum diferă și modul în care aceasta este folosită.
Antrenamentul de kendō este foarte „gălăgios” prin comparație cu alte arte marțiale sau sporturi pentru că un kendōka folosește un strigăt, kiai, pentru a-și exprima spiritul, iar de fiecare dată când se execută un atac sau o lovitură piciorul din față vine in contact cu solul printr-o mișcare similară cu ștampilarea. Numărul practicanților de kendō este estimat astăzi la opt milioane de oameni, din care aproximativ șapte milioane de practicanți în Japonia.
Kendō este una din căile ce compun budō și înglobează esența artelor marțiale japoneze.
Aikikai este organizația umbrelă pentru diferite organizații naționale sau de altă natură de Aikido. Sediu central Aikikai Hombu Dojo, este situat în Tokyo, Japonia.
Fundația Română de Aikido Aikikai a fost înființată în 1997 sub denumirea Fundația Musubi. Zece ani mai târziu primește recunoașterea oficială a Fundației Aikikai, Hombu Dojo Tokyo, devenind astfel a doua organizație Aikikai din România.
Kendo
 |
| Kendo |
Kendō (剣道?), „calea sabiei”, este arta marțială japoneză a scrimei. Kendō s-a dezvoltat din tehnicile tradiționale japoneze de luptă cu sabia, cunoscute sub denumirea de kenjutsu.
Kendō este o activitate solicitantă fizic și mental care combină valorile solide ale artelor marțiale cu elemente fizice specifice sportului. Practicanții de kendō sunt numiți kendōka (cel care practică kendō) sau kenshi (spadasin).
Kendō se practică de către kendoka purtând o îmbrăcăminte în stil tradițional japonez și o armură pentru protecție numită bogu. Ca arme se folosește unul (sau două) shinai. Kendō poate fi privit ca stilul japonez de scrimă, însă el diferă foarte mult de scrima europeană prin mișcările sau tehnicile folosite. Acest lucru se datorează faptului că sabia folosită este diferită, la fel cum diferă și modul în care aceasta este folosită.
Antrenamentul de kendō este foarte „gălăgios” prin comparație cu alte arte marțiale sau sporturi pentru că un kendōka folosește un strigăt, kiai, pentru a-și exprima spiritul, iar de fiecare dată când se execută un atac sau o lovitură piciorul din față vine in contact cu solul printr-o mișcare similară cu ștampilarea. Numărul practicanților de kendō este estimat astăzi la opt milioane de oameni, din care aproximativ șapte milioane de practicanți în Japonia.
Kendō este una din căile ce compun budō și înglobează esența artelor marțiale japoneze.
No comments:
Post a Comment