Yoshimitsu Yamada, 8 Dan, Shihan Presedinte USAF

Interviu cu Yamada Sensei

Yoshimitsu Yamada, 8 Dan, Shihan

Presedinte USAF

 
Daca ar fi un lucru pe care ati dori sa il transmiteti tuturor practicantilor de aikido din lume, care ar fi acela?

As vrea ca oamenii sa tinteasca spre un nivel superior de aikido, practicand cu o atitudine pozitiva, care nu exclude bucuria si placerea la antrenament.

Cum a afectat cariera dv in aikido faptul ca sunteti si profesor, nu doar practicant?

Cred ca am facut progrese mari datorita faptului ca am inceput sa si predau destul de devreme, nu doar m-am antrenat. Inteleg perspectiva celui care invata, si avand astfel o perspectiva mai larga, am fost capabil sa rezolv problemele in mod pozitiv. 

Felul in care predam in Japonia nu a functionat in Statele Unite. Elevii de aici erau mai mari, mai puternici, si trebuia sa am ceva convingator de oferit. Din punct de vedere fizic nu eram o provocare pentru ei, asa ca miscarile mele au devenit treptat mai largi. 

Yamada Sensei alaturi de Kisshomaru Ueshiba

 

Cum v-ati dezolvtat stilul propriu de aikido?

Cum am gasit propriul meu stil in aikido? Am fost influentat major de catre trei profesori - Kisaburo Osawa Sensei, Koichi Tohei Sensei, Kisshomaru Doshu.

Bineinteles, am absorbit invatatura lor in felul meu propriu. Am invatat miscari largi si curgatoare, ca si o atmosfera extrem de calma si calda la antrenamente de la Osawa Sensei.

De la Tohei Sensei am invatat sa relaxez forta fizica si corpul, devenind in acelasi timp puternic si flexibil. Stilul sau de aikido mi-a dat o idee cu privire la modul in care pot instrui straini mai mari din punct de vedere fizic. 

De asemenea, am gasit extrem de importanta puritatea tehnicilor lui Kisshomaru Sensei. Tehnica lui era extrem de fidela bazelor, ortodoxa as spune, lipsita de gratuitati. 

Exista vreun aspect in practica actuala aikido care va deranjeaza?

Am senzatia in ultima vreme ca oamenii se bazeaza din ce in ce mai mult pe presupuneri in anumite situatii. Multe persoane spun ceva de genul, “in aceste conditii cam asta s-ar intampla.” Acest lucru pare logic, pentru ca suntem invatati “cum ar trebui sa se miste uke.” Cu toate acestea, intr-o situatie reala nimeni nu ar cadea “corect” daca nu sunt capabili de a face acest lucru. Mi-e greu sa accept asemenea lucruri, fiind una din persoanele care practica aikido la modul eficient. Cred ca poti deveni lipsit de prudenta daca gandesti in acest fel.

Ce parere aveti despre faptul de a invata si de la alti instructori, nu doar de la cel care preda la dojo-ul unde mergi in mod regulat? 

In aceasta privinta, eu personal am fost instruit la modul serios de catre Kissomaru Sensei. E important sa fii instruit de un instructor foarte bun pentru a putea avansa. Dar la fel de important e sa inveti si de la alti instructori, daca ai aceasta posibilitate. Trebuie asadar sa abordezi aceste oportunitati cu o minte deschisa, fara a fi obsedat de un cadru foarte rigid. Daca gasesti ceva valoros in asemenea situatii, poti “fura” fara ezitare. Cu toate astea, nu trebuie sa te rezumi la a imita superficial, trebuie sa interiorizezi ceea ce ai vazut util la altii, sa devina o parte din tine. Fiecare persoana e cladita diferit, deci simplul fapt de a copia pe cineva care are alta constitutie fizica sau spirituala ar arata ridicol.

Exista profesori de aikido care interzic elevilor sa mearga la seminariile altor instructori. Eu nu numai ca nu fac asta, dimpotriva, consider ca e important. Fiecare instructor are ceva de oferit, asa ca practicantii ar trebui sa aiba oportunitatea de a invata acele lucruri. Noi ca fiinte umane suntem diferiti, si cu totii suntem buni intr-un fel sau altul.

Ce lucruri din practica zilnica considerati ca impiedica practicantii sa progreseze?

Exista persoane care practica intr-un mod care ii impedica sa evolueze, indiferent cati ani de zile practica. Nu le pasa de faptul ca fac greseli de baza cum ar fi postura, faptul ca nu stau in hanmi, sau fac miscari cu neglijenta, chiar si dupa ce devin centuri negre. Faptul ca incepatorii fac greseli sau nu se misca corect poate fi trecut cu vederea. Dar nu te poti astepta sa faci progrese, daca faci tehnicile neglijent, avand in acelasi timp impresia ca le faci corect.

Exista o postura corecta pentru fiecare tehnica. E esential sa o practici corect. Cu toate astea, dintr-un motiv sau altul multe persoane se concentreaza doar pe pe antrenamentul trenului superior, te sabaki, iar partea inferioara a corpului (ashi sabaki) devine neglijenta, ca si cum nu ar fi relevanta. Si pentru ca partenerul cade oricum in multe sali de aikido, aceste persoane incep sa aiba impresia ca practica corect. Ma dezgusta cand vad astfel de lucruri la examinari.

Tehnicile trebuie practicate curat si convingator, asa incat sa functioneze realmente asupra partenerului. Altfel, practica devine superflua. Postura corecta, kamae, si echilibrul trebuie pastrate tot timpul. Si pentru a face acest lucru posibil, miscarile picioarelor sunt esentiale. Doar atunci tehnica poate functiona si iti vei mentine postura si dupa proiectare, facand miscarea de ansamblu frumoasa.

Yamada Sensei (randul din mijloc, al doilea din stanga) 

ca uchideshi alaturi de O-Sensei

Ce pot face instructorii pentru a ajuta practicantii sa evite astfel de greseli?

Uneori e si vina profesorului. Exista instructori care opresc miscarea practicantului la cea mai mica gresela. Incepatorii nu vor progresa daca procedezi in acest fel. E in regula sa lasi detaliile in seama practicantului, sa le descopere singur. Important este sa le explici clar lucrurile fundamentale, nu trebuie sa ne oprim la fiecare maruntis.

Daca inveti un orb cum sa ajunga din punctul A in punctul B, orbul trebuie mai intai calauzit pentru a putea parcurge distanta singur. Pe drum, el se poate impiedica sau cadea. De asemenea, poate ca el nu se va putea misca la fel de repede ca altii. Dar in acest fel, persoana respectiva se poate misca in ritmul ei, si va ajunge finalmente la destinatie. Detaliile se pot invata si mai tarziu, pe parcurs. 

Daca o persoana este oprita frecvent si i se spune de fiecare data - “E periculos aici, fii atent!” - persoana aceea nu va ajunge in veci sa invete drumul pentru a ajunge la destinatie. In acelasi fel, daca un incepator este oprit la tot pasul pentru a fi corectat in cele mai mici detalii, el nu se va putea bucura niciodata de practica.

Doriti sa mai adaugati ceva cu privire la atitudinea practicantului cand vine la sala?

As mai adauga faptul ca e necesar sa avem o atitudine pozitiva cu privire la practica. Nu avansezi prea mult daca ai indoieli si pui mereu totul sub semnul intrebarii. Faptul de a progresa gasind raspunsuri la anumite intrebari este cu siguranta un mod bun de a face progrese, dar asta e valabil in cazul celor care au deja ani buni de aikido in spate, iar intrebarile lor nu vin dintr-o atitudine negativa, ci din dorinta de a invata, de a intelege cum functioneaza o tehnica. E o pierdere de vreme daca de la bun inceput iti pui intrebari cuprins de indoiala in timpul practicii: “Oare chiar va functiona acest ikkyo?” Sunt de parere ca practica aikido trebuie facuta la modul serios si cu o atitudine pozitiva. Nu la modul auster, pentru ca e la fel de important sa ne bucuram de practica. Dar cu pasiune si bucurie.

Aikido este foarte profund. Mi-as dori ca practicantii sa nu se declare multumiti cu nivelul pe care il au la ora actuala, chiar daca sunt relativ avansati, ci sa tinteasca mereu mai sus, sa mearga mai departe.

Aikido East, Ianuarie 2009
Traducere din engleza de 

Daniel Forga